Este cu adevărat posibil să aplatizezi mințile a milioane de ruși, până în punctul în care o mamă și-ar trimite fiul să moară în Ucraina, pentru că e ”patrioată”? Dar el refuză. Deci își sună fiul și îl salută cu ”Ce faci, fascistule?”.
Un tată nu îi mai vorbește fiicei, pentru că postează pe Instagram împotriva războiului.
O soție se mută în altă cameră a apartamentului, pentru că soțul nu face decât să repete propaganda putinistă.
Ruși care cred cu adevărat că cineva urma să îi atace și, ca atare, distrugerea orașelor ucrainene este necesară, ca să nu li se întâmple LOR asta.
Părinți care își reneagă copiii și îi fac ”trădători”, pentru că îl critică pe Vladimir Putin.
Tineri care își pun la profil semnul Z, deși frații lor de sânge, din aceeași părinți, trăiesc sub bombe, în Ucraina.
Veți înțelege, din filmul lui Loshak, de ce este convenabil pentru rusul de rând să se așeze de partea inventată a istoriei – pentru că acolo este zona lui de confort, într-un patriotism gol de sensuri, fără corespondent în lumea reală. Pentru că, în lumea reală, veți găsi apartamente cu pereți scorojiți, pensionare care nu mai au nici bani de cartofi, apartamente fără gaz și apă caldă, ai căror proprietari sunt convinși că sunt atacați de Vest și de NATO, care încearcă să le fure bogățiile.
Frântura logică este esența societății rusești de astăzi.
Veți mai observa și că doza de curaj, în Rusia, s-a vărsat mai mult spre partea femeiască.
Dar rezistența are un preț, iar de multe ori el se plătește nu numai cu vizite la Poliție, dar și cu depresie, stare fizică alterată și însingurare. Într-o societate pe care n-o mai recunoști, cu părinți, frați și soți care te resping ca pe un cancer.
Veți cunoaște o pediatră eminentă care are gânduri de sinucidere, pentru că nu suportă vina crimei imense comise de propriul ei popor.
În luna martie, am găzduit o familie de lângă Kiev. Mama, un băiețel de 2 ani și bunicii. Bunica era rusoaică, născută în Rusia, vorbitoare de rusă, cu mare parte din familie încă acolo.
”Lumea ne întreabă de ce nu ne-am refugiat la rudele din Rusia. De ce am plecat printre străini, fără să știm unde mergem și ce facem? Știi de ce? Pentru că surorile mele din Rusia nu mă cred când le arăt poze cu strada mea bombardată. Îmi spun că naziștii de ucraineni au făcut asta. Eu, sora lor, am fost acolo, am trăit zeci de ani acolo, le spun uite ce face armata rusă, iar ei nu mă cred. Eu nu mai am surori în Rusia. Ele nu mai există pentru mine”, mi-a spus.
Familia din Kherson care ne este acum oaspete era vorbitoare de rusă. Rudele din Rusia le repetă obsesiv că Ucraina trebuie dezarmată și denazificată, că nu rușii omoară cuvili, ci armata ucraineană și că ei sunt cumpărați de Vest. Prietenii noștri (de-acum) din Khreson erau rusofili. Din 24 februarie, nu mai sunt. Și declară că nu vor mai fi niciodată.
Este o simptomatologie orwelliană (deși asocierea a devenit ridicol de frecventă). Creierul spălat de televizor. În cel mai grav, sumbru sens.
Luați de vizionați ”Broken Ties”.
Adela Mohanu