Nu e bine să faci pronosticuri în politică, se ştie, mai ales pronosticuri care merg împotriva reacţiei de suflet a opiniei publice. Dar, după cum intuiesc, cunoscând starea de spirit de la Chişinău şi, într-o anumită măsură, raporturile de putere din politica de acolo, probabil forţele anti-europene vor reuşi, pentru prima dată, să pună mâna pe primăria capitalei republicii.
Mi se va spune că, dacă Ion Ceban va câştiga, va fi pentru că e susţinut de Vlad Plahotniuc, iar victoria sa nu va însemna decât ceva mai mult de un an la cârma primăriei, până la alegerile locale regulate. Da, e drept, însă, dacă se va produce, victoria lui Ceban va fi nu mai puţin o catastrofă. Nu doar pentru că ar confirma o tendinţă solid prezentă în sondaje, de eroziune a forţelor democratice (măcinate de lupte interne, de corupţie şi subminate de „caii troieni” voroninieni din rândurile lor). Ci mai ales pentru că anunţă schimbarea care va avea loc la anul, când, după 10 ani de la evenimentele care au înlăturat regimul Voronin, Republica Moldova se va întoarce – de data aceasta, prin libera opţiune a electoratului ei -, la calea anti-europeană.
Chiar dacă partidul lui Dodon nu va obţine, la alegerile parlamentare de la anul,- majoritatea absolută, se va afla în pole position pentru a forma o majoritate de guvernare a cărei principală menire va fi aceea de a încetini până la stagnare apropierea Republicii Moldova de UE. Încă şi mai grave decât alegerea lui Ion Ceban la Primăria Chişinăului sunt argumentele care au determinat trecerea majorităţii din barca partidelor pro-europene (şi chiar pro-româneşti, căci fostul primar Dorin Chirtoacă era membru al Partidului Liberal) în cea pro-rusă: absolut nici unul. Ca şi Igor Dodon, Ion Ceban a câştigat primul tur cu promisiuni goale, neacoperite nici de propriul dosar profesional, nici de vreo analiză corectă a situaţiei generale.
