În consecinţă, Andrei Năstase (cel susţinut de „refugiaţii“ din Germania, care fac legătura între UCD-UCS şi partidul Maiei Sandu) a câştigat turul al II-lea al alegerilor pentru Primăria Chişinăului.
Nu e grav să recunoşti că ai greşit. E grav să persişti în greşeală. Sau, recunoscând că ai greşit, să sari pârleazul, afirmând deodată contrariul celor afirmate mai devreme. Victoria lui Andrei Năstase, reală, e o victorie mică, în primul rând pentru cei care ar fi trebuit să facă obiectul principal al dezbaterii electorale: locuitorii Chişinăului. Un oraş extrem de prost administrat, cu grave probleme structurale, care ar fi avut nevoie de un edil competent, cu o largă viziune administrativă. Cei care l-au văzut în public pe noul ales ştiu că nu e deloc persoana potrivită pentru a conduce, fie şi numai un an şi ceva, un oraş atât de mare şi cu atât de multe probleme. Dimpotrivă: e un om primitiv, cu idei puţine (dar fixe) şi cu un discurs precar din punct de vedere al standardelor democratice. Nici vorbă de viziune de dezvoltare, nici strop de experienţă în administraţia citadină.
Mă tem că nici nu e capabil să identifice problemele structurale ale Chişinăului, care nu rezultă numai din proasta gestiune Chirtoacă. Oraşul a fost tragic deformat, spre a exprima o anumită viziune ideologică, încă din perioada lui Karl Schimdt. Ca să nu mai vorbim de epoca sovietică, în care fiecare schimbare de „linie a partidului” (de la rusificarea totală din anii ’50, prin „moldovenismul” din anii ’70, până la perestroika gorbaciovistă) şi-a pus amprenta nefastă asupra ţesutului edilitar al urbei de pe Bâc. Problemele – începând cu infrastructura stradală insuficientă şi terminând cu haosul structural al cartierelor – s-au acumulat şi, pe fondul aglomerării populaţiei în principalul oraş al „republicii”, au devenit cronice. Necesitând, cu alte cuvinte, o reală viziune urbanistică, fonduri considerabile şi capacităţi administrative.
Nici Ion Ceban nu le avea, chiar deloc, dar la Andrei Năstase absenţa lor e agravată de primitivism şi de carenţele de comunicare inter-personală. Cei care cred că victoria sa este şi victoria valorilor europene ori se îmbată cu apă chioară, ori n-au habar cum arată şi cum vorbeşte un european. Nici din punct de vedere politic, victoria lui Năstase nu face lumină, în perspectiva alegerilor generale şi prezidenţiale viitoare. Este cea mai strânsă victorie obţinută vreodată de partidele care se declară pro-europene în Capitală. Dacă Ion Ceban a luat 47,5% în Chişinău, „socialiştii” şi Dodon ponesc favoriţi ai celor două scrutinuri care bat la uşă. Şi care sunt mult mai importante decât acesta.
În nordul rusificat, în Găgăuzia la fel de rusificată, şansele „pro-europenilor” par minime, în pofida lipsei oricărui rezultat al preşedinţiei lui Dodon. Iar dacă, aşa cum s-a întâmplat la precedentele alegeri, vor fi mobilizaţi şi transnistrenii, victoria lui Năstase se va dovedi una, din perspectiva parlamentarelor şi prezidenţialelor, à la Pyrus. Iar elita politică de la Chişinău va converti victoria lui Năstase într-un alt capitol al „pendulării”, într-o zonă gri, între Bruxelles şi Moscova. Nici într-o parte, nici în cealaltă.
Citeste mai mult: adev.ro/pa3fro
