Dezbaterile, puține, care se fac în aceste zile nu vor schimba opțiuni deja cristalizate. Dar măcar de-ar aduce la vot, pe 3 iunie, marea armată a indecișilor.
Astfel, am asistat zilele trecute la un nou episod penibil din telenovela romantică „Inima lui Shor”. Este vorba de ascensiunea politică stupefiantă a unui fost bancher, faimos în toată țara ca principal acuzat de furtul miliardului, al acelui miliard pe care nimeni nu-l caută, întrucât, se zice, l-au și găsit dar nu vor să ne spună unde. Dosarul lui Ilan Shor, infractorul condamnat într-o primă instanță la 7,6 ani închisoare, a fost pasat Curţii de Apel de la Cahul, unde se pare că este tergiversat cu intenție până dincolo de alegerile parlamentare din toamnă, când Shor speră să obțină imunitate de deputat.
Cunoscut ca mare filantrop (din bani nedeclarați și neîntrebați de instituțiile statului) și neîntrecut organizator de show-uri muzicale și electorale, Shor s-a năpustit zilele trecute asupra președintei PAS, adresându-i vorbe insultătoare, după ce Maia Sandu a depus o contestație la Judecătoria Orhei cu privire la ilegalitatea rezultatelor alegerilor locale din Jora de Mijloc. În această comună din raionul Orhei, candidata Partidului lui Shor, Marina Tauber – citată și ea în raportul Kroll – a cheltuit, potrivit Promo-Lex, sume ce depășesc cu circa 200 de mii de lei plafonul stabilit prin lege pentru această localitate și a avut și alte acțiuni de corupere a alegătorilor.
În ziua în care Curtea de Apel Chișinău examina recursul Partidului Acțiune și Solidaritate la decizia instanței din Orhei, care a respins contestația Opoziției, condamnatul Shor a organizat o manifestație de zgomote și huiduieli la adresa președintei PAS, firește, sub privirile aprobatoare ale justiției controlate politic.
Când se va scrie cronica acestui nefericit capitol din istoria Basarabiei, care se va intitula „Republica Moldova în captivitate oligarhică”, fenomenul Shor va fi citat ca exemplu ilustrativ pentru ceea ce numim prăbușirea valorilor, descompunerea morală a unei colectivități. Nimic nu macină mai mult temelia unui stat decât neîncrederea cetățenilor în instituțiile sale, care în loc să apere legea, îi protejează pe cei ce o încalcă în văzul întregii lumi. Niciodată în cei 27 de ani de independență sistemul puterii în Republica Moldova nu a semănat atât de mult cu un cartel criminal în care oameni politici, magistrați, funcționari corupți, jurnaliști aserviți etc. și-au dat mâna pentru a minți și jefui o țară.
mai mult la : www.europalibera.org
