Am primit – a se citi în continuare „am” ca fiind referință la o mulțime. Noi am primit, nu „eu am primit”.
Așadar:
Din partea Comandamentului Forțelor Comune ale Ucrainei, semnat de Erou Decorat al Ucrainei, Locotenent General și comandant al Forțelor Comune ale Ucrainei, Serhii Naev, medalia „Pentru Servicii și Victorie”, Clasa I.
Nu cunosc nivelul oficial de onoare, înțeleg că este ridicat, ca să-i spun așa (parcă mi-e și rușine să scriu mundan când vă prezint asta) am înteles însă că medalia în sine NU se acordă civililor. Fiind semnată olograf de Generalul Naev pe livretul care o însoțește, în sine este o onoare și clar este este o declarație oficială de recunoaștere a suportului nostru pentru Ucraina.
Acum exact un an de zile plecam în Ucraina pentru prima dată, alături de zeci de tone de ajutoare umanitare transportate gratuit până peste graniță de Fundatia FAN Courier, o mașină 4×4 și o alta tot 4×4 care trecea vama cu un alt șofer în aceași noapte de acum un an. Acestea erau primele ajutoare venite din donațiile voastre, după ce Mi Yu în iulie făcuse acest apel către voi prin intermediul meu. Eu eram cu un Duster 4×4 oferit gratuit de Autonom.
În câteva zile ajungeam pentru prima dată în viață într-o zona de conflict.
Acum exact un an de zile fără câteva ore eu îmi schimbam viața, pentru că voi m-ați susținut. În acest răstimp am avut parte de o multitudine de momente memorabile, pe care le voi așterne într-o carte. Am avut parte de prietenie, de camaraderie, de durere, de frig, de dor, de aproape 20.000 de km conduși în Ucraina, de mizerie, jeg, tristețe și multă moarte. Căci ăsta e războiul. Chiar dacă am fost civil, corespondent acreditat de război.
Și chiar dacă nu toate momentele memorabile au fost plăcute, cel mai dureros dintre ele a dus la faptul că am construit Complexul Medical Mobil Oleg Gubal. Am făcut cea mai mare strângere de fonduri „pe persoană fizică” din România pentru militarii și civilii din Ucraina. Am prins contraofensiva din Harkiv și am trăit-o. Am primit medalia „Inimă Mare” pentru Voluntariat, din partea Brigăzii 101. Acum am primit această medalie.
Am. Noi, nu eu. Căci eu dacă eram alături de voi toți noaptea pe un stadion cu nocturna stinsă și aprindeam lanterna de la telefon, nu făceam mare diferență. Insă când voi toți ați aprins lanterna de la telefon alături de mine, s-a făcut cu adevărat lumină.
Noi am făcut asta. Împreună. Prin urmare, această medalie, chiar dacă a fost emisă în numele meu, v-o datorez vouă.
Felicitări vouă, celor cărora luptați pe frontul informațional încontinuare, indiferent că este printr-un share, un comentariu sau un like. Vouă celor care ați donat. Vouă care sunteți toleranți, empatici, care înțelegeți nu doar să vă pese, dar să și acționați!
Glorie vouă! Nici nu știți câte vieți ați schimbat, dar pe a mea sigur.
Slava Ukraini!
