Putem spune, fără să greşim, că anul 2017 a început în Republica Moldova în dimineaţa zilei de 14 noiembrie 2016, când la Chişinău se contura câştigătorul alegerilor prezidenţiale, Igor Dodon, şi când, aşa cum am scris atunci, „Moldova a murit frumos cu un paşaport românesc în mână“, când vă arătam cum candidatului Maia Sandu i-a fost imputat faptul că deţine şi cetăţenia română. Ziua aceea de luni de la mijlocul lunii noiembrie, anul trecut, a fost începutul unei stări care continuă până în ziua de astăzi, împingând democraţia moldovenească într-o zonă foarte periculoasă şi ducând ţara foarte aproape de a recădea sub influenţa absolută a Moscovei.
Acesta a fost anul în care românii l-au descoperit pe Igor Dodon, aducându-l, graţie unor mecanisme foarte abile ale propagandei ruse, de nenumărate ori în prime time-ul buletinelor de ştiri din România, în care, de cele mai multe ori, acesta comunica ştiri fără substanţă sau având în spate fake news-uri. Aparatul de propagandă al oligarhului Plahotniuc a avut grijă ca în toată această perioadă să ne comunice false războaie strategice cu Federaţia Rusă şi a opacizat foarte bine problema de fond din Republica Moldova, astfel că puţină lume în România a înţeles ce se întâmplă cu adevărat la est de Prut.
Politica de pe Bîc se românizează
Scena politică de la Chişinău a suferit modificări în zona partidelor unioniste. Imediat după alegeri, graţie nemilosului scor de 1,8 la sută, liberalii lui Ghimpu au început un proces de destrămare a formaţiunii care în ultimii ani ţinuse stindardul unionist în parlamentul Moldovei. Fostul ministru al Transporturilor şi al Apărării Anatol Şalaru (un fel de Miron Mitrea al anilor 2000 din România) a dezertat din partid şi a format o nouă formaţiune ce avea să devină culcuşul fostului preşedinte al României Traian Băsescu. Interesant în această manevră este faptul că Anatol Şalaru invocă toate motivele din lume pentru a se desprinde de liberali (care la acea oră erau la putere cu oligarhul Plahotniuc), dar nu pomeneşte nicio vorbă despre oligarh şi statul capturat. La începutul anului, liberalii lui Ghimpu sunt aruncaţi din barca puterii, iar în locul lor este primit proaspăt înfiinţatul Partid Popular European din Moldova al lui Iurie Leancă. În tabăra extraparlamentară, cele două partide care la alegerile prezidenţiale şi-au unit forţele pentru candidatul Maia Sandu, Partidul Acţiune şi Solidaritate şi Partidul Platforma Dreptate şi Adevăr, s-au regrupat şi-au dus în acest an o luptă inegală pentru salvarea democraţiei Moldovei.
mai mult la : https://www.cotidianul.ro/moldova-anul-binomului-plahotniuc-dodon/
