Clădirile Chișinăului abundă în publicitate stridentă și plină de kitsch (n.r. de prost gust). Panourile publicitare și firmele de toate dimensiunile și culorile apar ca ciupercile după ploaie, mai ales în zona centrală a orașului, fără ca acest proces să fie controlat de autoritățile municipale. Publicitatea țipătoare știrbește serios din imaginea orașului și obosește ochiul. În aceste condiții, outdoor-ul de Chișinău se pare că mai curând dăunează decât ajută, atât agenții economici, cât și locuitorii urbei.
„În mod normal, orașul trebuie să aibă un așa-numit «Design Code». Acesta este un document care reglementează amplasarea reclamelor și a firmelor pe fațadele clădirilor: coloristică, dimensiuni, modalitate de fixare etc. De asemenea, este nevoie și de un «law enforcement» ce ar însemna stabilirea clară a mecanismului și a agenților de constatare a încălcărilor și a pedepselor corespunzătoare pentru încălcarea acestui Cod. Chișinăul nu are un asemenea document și nici nu are cine urmări amplasarea reclamelor. În rezultat, gunoiul vizual inundă și deteriorează spațiile publice, afectând grav fațadele și imaginea orașului”, este de părere urbanistul Victor Chironda.
În opinia lui, pe lângă reglementarea strictă a aspectului reclamelor exterioare, autoritățile municipale din Chișinău trebuie să găsească și anumite soluții pentru a descuraja agenții economici să plaseze publicitatea la tot pasul.
„Ar trebui să existe și o taxă de reclamă, care ar servi drept instrument de stimulare negativă. Trebuie să fie scump să îți pui reclama pe stradă. Nu știu dacă există la moment o astfel de taxă în Chișinău, dar dacă există, ea e foarte mică, fapt care o face inutilă”, susține Victor Chironda.
